Leziunea ligamentului încrucișat anterior

Ligamentul încrucișat anterior are datorită vascularizației precare un potențial scăzut de vindecare, motiv pentru care refacerea anatomiei normale în absența intervenției chirurgicale nu este posibilă. Spontan, persistă cel mai adesea un anumit grad de laxitate care se poate accentua în timp și care este responsabilă de apariția instabilității articulare. Practicarea activităților sportive de către pacienții cu leziune la nivelul ligamentului încrucișat anterior crește riscul de apariție a unor noi episoade de instabilitate și odată cu acestea a unor leziuni secundare meniscale sau condrale, cu degradarea progresivă a articulației. În unele cazuri, practicarea sporturilor în ax precum alergarea, bicicleta sau înotul este bine tolerată.

Tratamentul de urgență are drept scop reducerea durerii și tumefacției la nivelul genunchiului și cuprinde mai multe componente:

- Repaus – limitează încărcarea la nivelul membrului afectat.

- Gheață – se recomandă aplicarea gheții printr-un prosop timp de 20-30 de minute la fiecare 60-90 de minute.

- Compresiune – prin folosirea unei feșe elastice la nivelul genunchiului afectat.

- Poziție proclivă (ridicată a piciorului) – prin poziționarea a 1-2 perne sub călcâi.

În cele mai multe cazuri de leziuni ale ligamentului încrucișat anterior, reconstrucția chirurgicală în fază acută nu este recomandată. Kinetoterapia este începută precoce post-traumatic și are drept scop reducerea durerii și a tumefacției, recuperarea mobilității articulare și a mersului normal. În cele mai multe cazuri folosirea cârjelor poate fi utilă în etapele inițiale ale recuperării. Kinetoterapia poate fi suficientă în cazul pacienților implicați în activități fizice ușoare-moderate fără mișcări de pivotare.

- Reconstrucția chirurgicală a ligamentului încrucișat anterior este recomandată în urmatoarele situații:

- Pacienți implicați în activități sportive, care doresc menținerea unui nivel crescut de activitate fizică.

- Existența unor leziuni multi-ligamentare.

- Existența unor leziuni meniscale asociate.

- Prezența instabilității în cadrul activităților zilnice uzuale.

Reconstrucția ligamentului încrucișat anterior se face sub control artroscopic utilizând o autogrefă (grefă recoltată de la nivelul unui tendon) sau allogrefă (grefă recoltată de la un cadavru). Această tehnică permite accesul în articulație folosind incizii mici care se asociază cu leziuni minime ale țesuturilor moi și cu o recuperare postoperatorie rapidă. Se practică concomitent tratamentul leziunilor asociate ale părților moi (ligamente, meniscuri și cartilaj). 

Rezultatele ligamentoplastiei sunt actualmente foarte bune, cu dispariția senzației de instabilitate în cele mai multe dintre cazuri. Intervenția chirurgicală este urmată de o perioadă de recuperare care este esențială în vederea refacerii stabilității și funcționalității genunchiului operat. Revenirea la activitățile sportive se face progresiv în funcție de sportul practicat și de atingerea obiectivelor de recuperare a stabilității articulare și a forței musculare.

În plus față de riscurile comune tuturor intervențiilor chirurgicale, există o serie de probleme specifice reconstrucției ligamentului încrucișat anterior. Cea mai frecventă complicație este redoarea articulară, care odată apărută necesită o recuperare postoperatorie adaptată. În cazul persistenței sale la mai mult de 3 luni postoperator, este necesară îndepărtarea pe cale artroscopică a fibrozei constituite intra-articular în vederea recuperării mobilității articulare.

Infecția este o complicație foarte rară după acest tip de intervenție chirurgicală. Tratamentul în această situație este reprezentat de un lavaj artroscopic al genunchiului urmat de inițierea unui tratament antibiotic. In cele mai multe cazuri nu este necesară îndepărtarea ligamentului reconstruit.

În ciuda tratamentului anticoagulant profilactic, în perioada postoperatorie se pot forma cheaguri la nivelul gambei în cadrul unei tromboze venoase profunde. Este necesară în această situație instituirea unei terapii anticoagulante de lungă durată cu viză curativă.

Ligamentul reconstruit este supus riscului de leziune iterativă în cazul unui nou incident traumatic în cadrul activității sportive practicate. De aceea, respectarea indicațiilor medicului și o recuperare postoperatorie adecvată sunt de maximă importanță în vederea reducerii acestui risc.