Leziunea ligamentului încrucișat anterior

Leziunea ligamentului încrucișat anterior survine cel mai adesea în cursul unor activități sportive care generează forțe importante la nivelul articulației genunchiului. Cele mai importante cauze sunt reprezentate de:

- Oprirea sau schimbarea bruscă a direcției.

- Efectuarea unei mișcări de pivotare cu piciorul fixat în sol.

- Aterizare eronată ca urmare a unei sărituri.

- Lovitură directă la nivelul genunchiului ca urmare a contactului cu un adversar.

Leziunea ligamentului încrucișat anterior survine cel mai adesea în cursul unor activități sportive care generează forțe importante la nivelul articulației genunchiului. Cele mai importante cauze sunt reprezentate de:

- Oprirea sau schimbarea bruscă a direcției.

- Efectuarea unei mișcări de pivotare cu piciorul fixat în sol.

- Aterizare eronată ca urmare a unei sărituri.

- Lovitură directă la nivelul genunchiului ca urmare a contactului cu un adversar.

Principalele date clinice care sugerează existența unei leziuni a ligamentului încrucișat anterior sunt:

- Perceperea unei „trosnituri” puternice la nivelul genunchiului în momentul traumatismului.

- Tumefacția importantă și rapidă a genunchiului, datorită sângerării intra-articulare.

- Senzație de nesiguranță sau instabilitate la încărcarea pe membrul afectat.

- Limitarea mobilității articulare.

- Durere puternică, de durată relativ scurtă.

- Incapacitatea de a continua activitatea pe parcursul căreia s-a produs traumatismul.

Anamneza sau istoricul relatat de pacient orientează în multe dintre cazuri către o leziune de ligament încrucișat anterior. Următoarea etapă este reprezentată de examenul clinic, care este relativ facil dacă este efectuat aproape de momentul traumatismului. La circa 24 de ore post-traumatic poate deveni dificil datorită tumefacției articulare și contracturii musculare reflexe și va redeveni facil în momentul dispariției tumefacției și recuperării mobilității articulare. În cadrul examenului clinic medicul va examina tumefacția, mobilitatea articulară, durerea și stabilitatea la nivelul genunchiului. În cele mai multe cazuri anamneza și examenul clinic sunt suficiente pentru diagnosticul leziunii de ligament încrucișat anterior.

Examinarea imagistică este utilă în vederea stabilirii diagnosticului în cazurile complexe și mai ales pentru o planificare optimă a unei eventuale intervenții chirurgicale. Radiografia clasică este utilă în vederea eliminării unei fracturi asociate, însă nu va aduce informații suplimentare cu privire la țesuturile moi (tendoane, ligamente, meniscuri sau cartilajul articular). Rezonanța magnetică nucleară (RMN) aduce informații cu privire la severitatea leziunii ligamentului încrucișat anterior, precum și la leziunile asociate ale părților moi.