Instabilitatea femuro-patelară

După stabilirea diagnosticului de luxație femuro-patelară, primul obiectiv este reprezentat de diminuarea durerii și a tumefacției, precum și de recuperarea cât mai rapidă a funcționalității normale a genunchiului și a mersului. În majoritatea cazurilor, după primul episod de instabilitate femuro-patelară nu este necesară intervenția chirurgicală. Dacă însă la reluarea activităților profesionale sau sportive uzuale persistă fenomene de instabilitate sau apar episoade noi de luxație, necesitatea unei intervenții chirurgicale trebuie discutată cu pacientul.

Intervenția chirurgicală implică o serie de gesturi care au rolul de a trata pe de o parte consecințele episoadelor recurente de luxație (reconstrucția ligamentului patelo-femural medial), iar pe de alta corectarea anomaliilor anatomice in cazul existenței acestora (trohleoplastie, osteotomie de distalizare sau medializare a tuberozității tibiale). Reconstrucția ligamentului patelo-femural medial se face în general folosind autogrefă din tendonul mușchiului gracilis.

Principalele complicații postoperatorii după intervențiile chirurgicale pentru acest tip de patologie sunt reprezentate de hematoame sau de deficitul de flexie (apărut cel mai adesea prin tensionarea excesivă a structurilor ligamentare mediale). În ciuda tratamentului anticoagulant profilactic, în perioada postoperatorie se pot forma cheaguri la nivelul gambei în cadrul unei tromboze venoase profunde. Este necesară în această situație instituirea unei terapii anticoagulante de lungă durată cu viză curativă. Recidivele luxației femuro-patelare după intervenția chirurgicală sunt foarte rare.