Gonartroza

Articulația genunchiului este formată din trei compartimente: femuro-tibial intern, femuro-tibial extern și femuro-patelar. Gonartroza (artroza articulației genunchiului) constă în uzura progresivă a suprafețelor articulare, până la dispariția completă a cartilajului articular. Ea poate afecta unul sau mai multe compartimente și debutează în cele mai multe cazuri la nivelul articulației femuro-patelare.

Gonartroza poate fi împărțită în două categorii:

- Idiopatică – nu poate fi evidențiată o cauză precisă a artrozei.

- Secundară – poate fi evidențiată cauza apariției artrozei.

- Obezitatea.

- Deformările osoase congenitale (genu varum – aspectul arcuat al gambelor, genu valgum – membre inferioare cu aspect în X).

- Existența unor leziuni traumatice în antecedente – leziunea ligamentului încrucișat anterior, leziunile meniscale, fractura de platou tibial sau de condili femurali.

- Boli reumatologice – de exemplu poliartrita reumatoidă.

Simptomatologia clinică în gonartroză poate include:

- Durere - instalarea durerii se face progresiv, deși în unele cazuri debutul poate fi brusc.

- Tumefacție.

- Trosnituri la nivel articular – datorită neregularităților la nivelul cartilajului articular.

- Blocaj articular.

- Limitarea mobilității articulare.

- Deformarea la nivelul articulației.

- Diminuarea progresivă a capacității de mers.

Pentru stabilirea diagnosticului de gonartroză, evaluarea pacientului începe cu istoricul medical și examenul clinic. Se înregistrează durere cu evoluție progresivă, tumefacție, prezența cracmentelor, limitarea mobilității articulare și reducerea capacității de mers inițial pe scări sau pe suprafețe neregulate și ulterior pe suprafețe plate.

Examenul radiologic clasic este esențial pentru stabilirea diagnosticului. Acesta va evidenția o reducere a spațiului articular, dovadă a prezenței unor leziuni importante ale cartilajului articular. Examinare se face în încărcare pentru o evaluare fidelă a ceea ce se întâmplă în timpul mersului. Alte investigații imagistice, precum tomografia computerizată și rezonanța magnetică nucleară, sunt indicate în rare cazuri.